Nu mă visa...

Nu mă visa idealul tău pe pământ
Visează-mă aşa cum sunt
Floare, pasăre, undă,
Privire, secundă.
Nu mă dori ca pe un sfârşit
Aş vrea să-nţelegi ce mult am iubit
Şi chiar de departe-acum sunt
Eu am fost --- apă, lumină, pământ.
Totul e ca într-un joc
Şi eu şi tu, amândoi la mijloc,
Copil, floare, culori, petale ---
Astfel doreşte-mă în visele tale.
by Ana-Maria

iluzii

“Am priceput: tu te-ai mascat. Dar ochii n-ai schimbat… De ce?” Ne punem măști și uităm apoi că le purtăm, căutăm iluzii vânându-le cu plasa de fluturi și apoi le rupem aripile una câte una doar pentru a ne scuti de durerea de a le vedea cu ele frânte în zborul lor spre nori. Și totuși inimile noastre bat și ochii nu vor să se închidă… Tu pleci și eu mă întorc. Tu mă cauți, eu te găsesc. Eu alerg și tu îmi închizi traseul în cerc până decid să mă întorc la tine, dar când mă decid să o fac uiți de rupi cercul Niciodată nu tac mai mult decât atunci când îmi propun să-ți vorbesc și niciodată nu mă iubești mai mult decât atunci când hotărăști să nu ma iubești. Niciodată nu te ascult cu mai multă atenție decât atunci când spui nimicuri și nu râd mai mult decât atunci când ești grav și serios. Niciodată nu te iert pentru lucruri mărunte, dar mereu îți șterg greșelile ce dor. Niciodată nu ajungi la ușa mea mai repede decât atunci când pleci de acasă în direcția opusă.

ciocniri

Unele gânduri se întâlnesc la intersecţia sufletelor, uită să îşi dea prioritate şi cad rănite la volanul neuronilor. Altele merg cu nişte cârpe albe în băţ să vadă banalitatea că-s paşnice, când de fapt ucid cu îndârjire orice sclipire ciudată de sentiment. Inima mea e ca o mare în care plutesc bileţele de salvare în sticle murdare de reproşuri şi vină. Pentru că sare virgula repede, dar nu mai este nimic de zis îi dau în cap cu ciocanul şi pun punct. Apoi punctul sapă canale în suflet. Când vei obosi să te ţii cu o mână de punctele de suspensie, iar cu cealaltă de semnul întrebării vei cădea în bratele mele.

despre vise in doi

Cand mergi la brat cu un vis te impiedici de toate pietrele, iti distrugi genunchii si iei in cap toate crengile copacilor. Ce caraghiosi sunt doi oameni care merg la brat cu acelasi vis!!! Unul cade. Celalalt ramane agatat intr-un copac. In lipsa unui vis in doi totul devine calm, drumul drept si “noi” devine un “dublu-eu”. Poate uneori e mai simplu sa iubesti un vazduh senin pictat pe tavan in locul unui cer innorat, sa-ti fie cald singur decat frig in doi…

despre cunoastere...

Nu există cunoaştere între un bărbat şi o femeie. Nu cred în cunoaştere: cred în instincte, în senzaţii, în solidaritate şi în amintiri. Cei cruţaţi de inteligenţa sufletească, în chip obişnuit, confundă cunoaşterea cu dresajul. „Iubi, mie îmi place ceaiul verde cu lămîie”, spune ea. Şi, dacă iubi e dresat să-i ofere, de cîte ori ies în oraş, ceai verde cu lămîie, ea va fi fericită şi se va împăuna în faţa prietenelor ei cît de bine o cunoaşte iubi al ei. De aici şi întrebarea stupidă: „cum poate să-ţi fie dor de cineva pe care nu-l cunoşti?” Poate! Celor cu inteligenţă sufletească le poate fi dor de persoane şi lucruri necunoscute, ba încă şi de lucruri şi persoane care nu există!

poezie...

Cu genele ţi-ating privirea
Cu mâinile îţi mângâi dorul,
Cu sufletul îţi cer iubirea
Cu taină îmi ascund fiorul.

Cu trupul cânt în armonie
Cu glasul plâng înăbuşit,
Cu timpul lupt în agonie
Cu teama, de-un banal sfârşit.

Cu vise mă hrănesc plângând
Cu aripi albe cred că zbor,
Cu tine-adorm mereu în gând
În şoapte stinse te ador

deschiderea ochilor

Un înger se apropie de Dumnezeu și îi spuse: - Privește, l-ai înconjurat pe om cu atât de multe surse de dragoste dar el nu o prețuiește, parcă nici nu o observă. El se gândește doar la plăcerile trupești și la alte lucruri neimportante… - Ai răbdare! îi răspunse Dumnezeu. Va veni și timpul când o va prețui… Peste câțiva ani, îngerul, din nou, îi spuse lui Dumnezeu: - A trecut deja mult timp dar omul așa și nu a descoperit fericirea și bucuria dragostei. El se gândește doar la bani, la putere și la alte lucruri neimportante. - Nu-i nimic. Va veni și timpul când se va gândi și la dragoste… Peste câțiva ani, îngerul spuse: - Omul a fost părăsit de toți… Acum, nu mai are nicio sursă puternică de dragoste. - Uite, acum, omul prețuiește mai mult decât orice și cea mai mică scânteie de dragoste, răspunse Dumnezeu…