tag:blogger.com,1999:blog-83461398942240005982024-03-13T02:22:58.646+02:00prietenie"Cu bani poți cumpăra un câine minunat, dar numai cu dragostea îl poți face să dea din coadă " - Richard Friedmansilviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.comBlogger145125tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-40789811071391272262014-01-31T20:03:00.001+02:002014-01-31T20:27:58.010+02:00Nu mă visa...<i>Nu mă visa idealul tău pe pământ<br>
Visează-mă aşa cum sunt<br>
Floare, pasăre, undă,<br>
Privire, secundă.<br>
Nu mă dori ca pe un sfârşit<br>
Aş vrea să-nţelegi ce mult am iubit <br>
Şi chiar de departe-acum sunt <br>
Eu am fost --- apă, lumină, pământ.<br>
Totul e ca într-un joc<br>
Şi eu şi tu, amândoi la mijloc, <br>
Copil, floare, culori, petale ---<br>
Astfel doreşte-mă în visele tale.<br>
</i>
by Ana-Mariasilviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-19211066144141237082012-11-24T11:07:00.001+02:002012-11-24T11:07:11.247+02:00iluzii“Am priceput: tu te-ai mascat. Dar ochii n-ai schimbat… De ce?” Ne punem măști și uităm apoi că le purtăm, căutăm iluzii vânându-le cu plasa de fluturi și apoi le rupem aripile una câte una doar pentru a ne scuti de durerea de a le vedea cu ele frânte în zborul lor spre nori. Și totuși inimile noastre bat și ochii nu vor să se închidă… Tu pleci și eu mă întorc. Tu mă cauți, eu te găsesc. Eu alerg și tu îmi închizi traseul în cerc până decid să mă întorc la tine, dar când mă decid să o fac uiți de rupi cercul Niciodată nu tac mai mult decât atunci când îmi propun să-ți vorbesc și niciodată nu mă iubești mai mult decât atunci când hotărăști să nu ma iubești. Niciodată nu te ascult cu mai multă atenție decât atunci când spui nimicuri și nu râd mai mult decât atunci când ești grav și serios. Niciodată nu te iert pentru lucruri mărunte, dar mereu îți șterg greșelile ce dor. Niciodată nu ajungi la ușa mea mai repede decât atunci când pleci de acasă în direcția opusă.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-24260389049397912862012-11-24T11:04:00.001+02:002012-11-24T11:04:58.889+02:00ciocniriUnele gânduri se întâlnesc la intersecţia sufletelor,
uită să îşi dea prioritate
şi cad rănite la volanul neuronilor.
Altele merg cu nişte cârpe albe în băţ
să vadă banalitatea că-s paşnice,
când de fapt ucid cu îndârjire orice sclipire ciudată de sentiment.
Inima mea e ca o mare în care plutesc bileţele de salvare în sticle murdare de reproşuri şi vină.
Pentru că sare virgula repede,
dar nu mai este nimic de zis
îi dau în cap cu ciocanul şi pun punct.
Apoi punctul sapă canale în suflet.
Când vei obosi să te ţii cu o mână de punctele de suspensie,
iar cu cealaltă de semnul întrebării
vei cădea în bratele mele.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-35537384311723096752012-11-24T11:02:00.002+02:002012-11-24T11:02:46.991+02:00despre vise in doiCand mergi la brat cu un vis te impiedici de toate pietrele, iti distrugi genunchii si iei in cap toate crengile copacilor. Ce caraghiosi sunt doi oameni care merg la brat cu acelasi vis!!! Unul cade. Celalalt ramane agatat intr-un copac. In lipsa unui vis in doi totul devine calm, drumul drept si “noi” devine un “dublu-eu”. Poate uneori e mai simplu sa iubesti un vazduh senin pictat pe tavan in locul unui cer innorat, sa-ti fie cald singur decat frig in doi…silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-76890571566850597662012-11-24T10:51:00.001+02:002012-11-24T10:51:58.632+02:00despre cunoastere...Nu există cunoaştere între un bărbat şi o femeie. Nu cred în cunoaştere: cred în instincte, în senzaţii, în solidaritate şi în amintiri. Cei cruţaţi de inteligenţa sufletească, în chip obişnuit, confundă cunoaşterea cu dresajul. „Iubi, mie îmi place ceaiul verde cu lămîie”, spune ea. Şi, dacă iubi e dresat să-i ofere, de cîte ori ies în oraş, ceai verde cu lămîie, ea va fi fericită şi se va împăuna în faţa prietenelor ei cît de bine o cunoaşte iubi al ei. De aici şi întrebarea stupidă: „cum poate să-ţi fie dor de cineva pe care nu-l cunoşti?” Poate! Celor cu inteligenţă sufletească le poate fi dor de persoane şi lucruri necunoscute, ba încă şi de lucruri şi persoane care nu există!silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-7555528566020009272012-11-24T10:26:00.000+02:002012-11-24T10:26:12.406+02:00poezie...Cu genele ţi-ating privirea<br />Cu mâinile îţi mângâi dorul,<br />Cu sufletul îţi cer iubirea<br />Cu taină îmi ascund fiorul.<br /><br />Cu trupul cânt în armonie<br />Cu glasul plâng înăbuşit,<br />Cu timpul lupt în agonie<br />Cu teama, de-un banal sfârşit.<br /><br />Cu vise mă hrănesc plângând<br />Cu aripi albe cred că zbor,<br />Cu tine-adorm mereu în gând<br />În şoapte stinse te ador silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-32881271726938739262012-11-24T10:16:00.002+02:002012-11-24T10:16:37.439+02:00deschiderea ochilorUn înger se apropie de Dumnezeu și îi spuse:
- Privește, l-ai înconjurat pe om cu atât de multe surse de dragoste dar el nu o prețuiește, parcă nici nu o observă. El se gândește doar la plăcerile trupești și la alte lucruri neimportante…
- Ai răbdare! îi răspunse Dumnezeu. Va veni și timpul când o va prețui…
Peste câțiva ani, îngerul, din nou, îi spuse lui Dumnezeu:
- A trecut deja mult timp dar omul așa și nu a descoperit fericirea și bucuria dragostei. El se gândește doar la bani, la putere și la alte lucruri neimportante.
- Nu-i nimic. Va veni și timpul când se va gândi și la dragoste…
Peste câțiva ani, îngerul spuse:
- Omul a fost părăsit de toți… Acum, nu mai are nicio sursă puternică de dragoste.
- Uite, acum, omul prețuiește mai mult decât orice și cea mai mică scânteie de dragoste, răspunse Dumnezeu…silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-23902535060683282542012-11-24T10:14:00.001+02:002012-11-24T10:14:22.514+02:00ce este fericirea?Un tânăr veni la bătrânul înțelept și se rugă de acesta să-l ia ca discipol. Învățătorul îi spuse:
- Te voi accepta dar, mai întâi, va trebui să treci un test: fă ce vrei dar să-mi vii cu răspunsul la întrebarea ”Ce înseamnă fericirea?”. Când voi fi mulțumit de răspuns, te voi primi ca discipol…
Peste șase luni, tânărul îi scrise înțeleptului: ”Am umblat prin lume, am întrebat mii de oameni ce înseamnă fericirea. Și am primit mii de răspunsuri diferite. O singură concluzie am tras: fericirea nu e una generală pentru toți. Fiecare o percepe în felul său”.
Înțeleptul rămase nemulțumit de răspunsul tânărului…
Peste încă șase luni, tânărul îi scrise din nou: ”Am citit un munte de cărți, tratate filozofice și multe alte lucrări științifice. Ca o concluzie, aș putea spune că fericirea nu are nici trecut, nici viitor. Trebuie să trăim prezentul ca să găsim cheia fericirii”.
Nici de această dată nu-i plăcu înțeleptului răspunsul…
A treia scrisoare nu mai venea. Trecu deja un an, apoi încă unul și, în al treilea an, hotărî înțeleptul să-l găsească singur pe acel tânăr…
După multe căutări, în sfârșit, îl găsi. Tânărul stătea culcat la umbra unui copac, privea cerul și zâmbea.
- De ce nu mi-ai mai răspuns? îl întrebă înțeleptul.
- Pentru ce? spuse tânărul.
Bătrânul înțelept zâmbi și plecă. În sfârșit, rămase mulțumit de răspuns…silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-61271452599464230502012-11-24T10:09:00.001+02:002012-11-24T10:09:52.600+02:00cand imperfectiunile nu pot fi piedici- De câteva luni suntem împreună. Îmi place foarte mult de ea. Însă, din păcate, am avut deja câteva mici certuri. Uneori nu ne înțelegem.
- Acest lucru este normal. Niciun om nu este perfect.
- Dar ce să fac dacă acest lucru se va intensifica pe viitor? Nu îmi place să mă cert. Dar conflictele și neînțelegerile dintre noi nu sunt excluse pe viitor.
- Îți place cireșele?
- Sigur că da.
- Dar ele au sâmburi. Ce faci cu sâmburii?
- Îi scuip, desigur.
- Deci, sâmburii nu te împiedică să iubești cireșele. Așa e și aici. Învață-te să o iubești chiar dacă are sâmburi!silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-38947478442158020592012-11-24T10:07:00.001+02:002012-11-24T10:07:12.486+02:00linisteaOdată, a avut loc un concurs de picturi care simbolizează liniștea.
În finală, ajunseră două tablouri, dintre care juriul trebuia să desemneze învingătorul.
Pe primul tablou era ilustrat un lac. În apa sa curată și liniștită se oglindeau munții care îl înconjurau dar și cerul albastru cu câțiva nori albi. Orice om care privea tabloul, se umplea de o senzație de pace și liniște…
Pe al doilea tablou erau reprezentate niște stânci mari și abrupte. Din vârful lor până jos, curgea, năprasnic, o cascadă. În plus, un fulger străpungea cerul cuprins de furtună. Ploaia torențială și vântul completau imaginea tabloului care nu părea deloc să reprezinte liniștea. Însă, la o privire mai atentă, apărea un detaliu: dintr-o crăpătură a stâncii, chiar lângă cascadă, creștea un tufiș mic, în care o pasăre își avea cuibul. Chiar dacă, în jur, era numai tulburare și zgomot, pasărea stătea liniștită pe ouă, așteptând să iasă puișorii…
Juriul alese al doilea tablou ca învingător, deoarece liniștea nu e neapărat un loc lipsit de stres și zgomot. Liniștea adevărată e atunci când în suflet se păstrează pacea, indiferent de ce se întâmplă în exterior.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-23541582139905705832012-11-24T10:06:00.002+02:002012-11-24T10:06:33.201+02:00scanteia care naste focOdată, un băiat se plimba cu mama sa într-un parc. La umbra unui copac, un om scoase o vioară și începu să cânte o melodie foarte frumoasă, reușind să adune în jurul său o întreagă mulțime.
Melodia îl vrăji puternic pe tânărul băiat. A doua zi, el veni din nou în acel parc în speranța că o va mai auzi o dată. Dar vioristul nu mai era acolo. Veni și în zilele următoare însă, din nou, fără niciun rezultat. Cutreieră, apoi, toate parcurile din oraș dar vioristul nu era de găsit…
Atunci, tânărul se interesă de muzică serios. Începu să asculte zeci și sute de melodii, scrise de muzicieni renumiți și anonimi dar niciuna nu era la fel de frumoasă ca acea melodie din parc.
Încercând să și-o amintească, scrise într-un caiet primele sale note. Tocmai compuse prima sa melodie. Peste câteva zile, mai apăru una în caietul său…
Cu timpul, melodiile sale deveniră din ce în ce mai lungi, mai complicate și mai frumoase. El câștigă respectul tuturor muzicienilor din oraș. Melodiile sale se cântau la concerte mari din țară iar, peste vreo cincisprezece ani, creația sa era deja cunoscută în întreaga lume…
El deja nu mai era tânăr. Devenise unul din muzicienii reprezentativi ai epocii sale. Avea sute de discipoli și milioane de admiratori.
Odată, se plimba printr-o piață dintr-un mare oraș și auzi sunetele unei viori. Inima îi tresări și el se opri: era ACEA MELODIE pe care el o căuta de atâta timp. O ascultă un pic și apoi zâmbi. Melodia nu mai avea același efect asupra sa. Ba chiar era destul de obișnuită, ca și mii de alte melodii pe care le ascultă în decursul vieții sale…silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-33588269569537530272012-11-24T10:06:00.000+02:002012-11-24T10:06:00.891+02:00inainte de a pasi impreuna...La începutul lecției, învățătorul puse o întrebare:
- Atunci când se unesc două lacuri deșarte, câtă apă au împreună?
Discpolii, desigur, răspunseră:
- Normal, că nu voar avea apă, dacă nici inițial nu au avut.
Bătrânul învățător, atunci, spuse:
- Așa este și la oameni. Mai devreme sau mai târziu, fiecare din voi își va găsi perechea, adică „a doua jumătate”, cum se zice. Multă lume crede că aceasta este cheia fericirii. Dar, dacă nu veți învăța să vă bucurați de viață și să vă simțiți împliniți și în singurătate, nu veți fi fericiți nici atunci când veți avea alături pe cineva, decât poate la început… Priviți câte divorțuri au loc în fiecare zi… Sfatul meu este: înainte să vă găsiți perechea, fiți siguri că lacul vostru este plin cu apă…silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-89159136740482046382011-12-29T15:26:00.001+02:002011-12-29T15:26:29.817+02:00aminteste-ti...În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie. La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: "Tati, imi vor creşte degetele la loc?". Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: "TATI, TE IUBESC".<br />
<br />
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata ... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti. Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite...<br />
<br />
In timpul anului care vine, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti. ! Aminteste-ti mereu.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-76111150565640052442011-12-09T20:39:00.000+02:002011-12-09T20:39:54.438+02:00GRAMATICA~VERBELE...IUBESC cu puterea vantului,dincolo de infinitul spatiului si timpului,ca nimeni altcineva,in culori de curcubeu...<br />
ADOR in mii de culori caci invaluita cu iubire imi este inima.<br />
SIMT cu fiecare privire,cu fiecare atingere,cu sufletul.<br />
VREAU sa-mi fie imbratisata inima si sufletul,in pasiuni nebune,in patul cu cearşaf alb si trandafiri multi...neincetat si sub ploaie calda <br />
SA DANSEZ descult…<br />
MIROS si nu ma satur de iubire si <br />
MA IMBAT de atata fericire si in vise <br />
MA PIERD in cea mai dulce iubire.<br />
ESTI motivul pentru care <br />
ZAMBESC in fiecare clipa,ingerul ce mi-<br />
A DAT a lui aripa.<br />
ESTI ceea ce imi doresc cel mai mult in viata asta raiul meu din lumea aceasta.<br />
TE DORESC in noaptea e cea mai lunga...azi,maine,mereu,in fiecare clipa ce trece si mai mult cand sufletul tau acopera sufletul meu in vremea recesilviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-65233537737872815092011-12-04T08:40:00.000+02:002011-12-04T08:40:32.026+02:00scrisoare mosului CraciunCred ca au trecut ani de cand am scris ultima oara o scrisoare pentru Mos Craciun . Azi ... brusc am realizat ca as vrea sa-i scriu o scrisoare . O scrisoare in care sa-i spun ca-mi doresc ca anul acesta , de Craciun , sa primesc cadouri cu adevarat valoroase . I-as mai spune ca nu-mi doresc nimic material , ca din sacul lui nu imi doresc lucruri care se pot cumpara cu bani....<br />
Imi doresc ... sanatate ... dragoste ... strangeri calde de mana , priviri tandre , imbratisari ocrotitoare si zambete , multe zambete ... poate ca astfel voi invata si eu sa zambesc din nou .Toate astea de la oameni dragi , oameni apropiati sufletului meu . Anul acesta , de Craciun as vrea sa ma bucur de lumina si pace , de lumina revarsata din priviri , de lumina sufletelor fericite...imi doresc sa simt multa iubire in jurul meu.....si asta doresc , de fapt , tuturor ...silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-37816835946620009352011-12-03T18:44:00.002+02:002011-12-03T18:44:16.275+02:0023 DE RĂSPUNSURI ALE MAICII TEREZA DE CALCUTA1.- CARE ESTE CEA MAI FRUMOASĂ ZI? - ASTĂZI<br />
2.- CARE ESTE CEL MAI UŞOR LUCRU DE FĂCUT? - SĂ GREŞEŞTI<br />
3.- CARE ESTE CEL MAI MARE OBSTACOL? - TEAMA<br />
4.- CARE ESTE CEA MAI MARE GREŞEALĂ? - ABANDONUL<br />
5.- CARE ESTE RĂDĂCINA TUTUROR RELELOR? - EGOISMUL<br />
6.- CARE ESTE DISTRACŢIA CEA MAI PLĂCUTĂ? - MUNCA<br />
7.- CARE ESTE CEA MAI GREA ÎNFRÂNGERE? - DESCURAJAREA<br />
8.- CINE SUNT CEI MAI BUNI PROFESORI? - COPIII<br />
9.- CARE ESTE CEA DINTÂI NECESITATE? - SĂ COMUNICI<br />
10.- CE ANUME TE FACE CEL MAI FERICIT? - SĂ FII UTIL CELORLALŢI<br />
11.- CARE ESTE CEL MAI MARE MISTER? - MOARTEA<br />
12.- CARE ESTE CEL MAI RĂU DEFECT? - PROASTA DISPOZIŢIE<br />
13.- CARE ESTE OMUL CEL MAI PERICULOS? - MINCINOSUL<br />
14.- CARE ESTE SENTIMENTUL CEL MAI PĂGUBOS? - RANCHIUNA<br />
15.- CARE ESTE CEL MAI FRUMOS CADOU? - IERTAREA<br />
16.- CARE ESTE LUCRUL CEL MAI NECESAR? - CĂMINUL<br />
17.- CARE ESTE DRUMUL CEL MAI SCURT? - CALEA CEA DREAPTĂ<br />
18.- CARE ESTE CEA MAI MARE SENZAŢIE? - PACEA INTERIOARĂ<br />
19.- CARE ESTE CEA MAI EFICIENTĂ APĂRARE? - OPTIMISMUL<br />
20.- CARE ESTE CEA MAI MARE SATISFACŢIE? - DATORIA ÎMPLINITĂ<br />
21.- CARE ESTE CEA MAI PUTERNICĂ FORŢĂ DIN LUME? - CREDINŢA<br />
22.- CARE SUNT PERSOANELE CEL MAI NECESARE? - PĂRINŢII<br />
23.- CARE ESTE CEL MAI FRUMOS LUCRU DINTRE TOATE? - DRAGOSTEAsilviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-31269070481518461102011-12-03T14:08:00.002+02:002011-12-03T14:08:35.798+02:00viata ca o cafea“Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.<br />
<br />
Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.<br />
<br />
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.<br />
<br />
Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.<br />
<br />
Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.<br />
<br />
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.”silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-48826019578599226182011-11-26T14:41:00.000+02:002011-11-26T14:41:51.700+02:00cadouri"Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit<br />
hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i:<br />
"- Acesta este pentru tine, taticule".<br />
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat:<br />
"- Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"<br />
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:<br />
"- Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."<br />
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost. La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii. Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-42739793954527831182011-11-19T21:25:00.001+02:002011-11-19T21:25:42.120+02:00timpul si iubireaA fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ...<br />
Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.<br />
Cand insula era aproape inundata in intregime, iubirea s-a decis sa ceara ajutor.<br />
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.<br />
Iubirea i-a spus:<br />
- Poti sa ma iei si pe mine ?<br />
Bogatia a raspuns:<br />
- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici.<br />
Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa.<br />
- Vanitate, te rog ajuta-ma!<br />
- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea.<br />
Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul.<br />
- Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!<br />
- Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura!<br />
Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea.<br />
Deodata, s-a auzit o voce:<br />
-Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel.<br />
Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.<br />
Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum.<br />
Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere.<br />
- Cine m-a ajutat ?<br />
- A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea.<br />
Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:<br />
- Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!<br />
Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~♥silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-84797201685932980622011-11-19T20:01:00.001+02:002011-11-19T20:01:09.779+02:00pretul unui miracolO fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.<br />
A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6 străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.<br />
A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.<br />
În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.<br />
„Ce anume doreşti?” a întrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani”- a spus farmacistul fără să aştepte un răspuns la întrebare.<br />
„De fapt doresc să vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.”<br />
„Poftim?” – a întrebat farmacistul.<br />
„Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?<br />
„Noi nu vindem miracole fetiţo! Îmi pare rău nu te pot ajuta” a spus farmacistul, înmuiat un pic.<br />
„Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.”<br />
Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?”<br />
„Nu ştiu” – a spus fetiţa. „Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.”<br />
„Câţi bani ai?”- a întrebat bărbatul.<br />
„Un dolar şi 11 cenţi” a răspuns încet. „Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi”.<br />
„Ce coincidenţă!” – a zâmbit bărbatul. „Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţ.i”<br />
A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mănuşa ei şi a spus: „ Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-I văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.”<br />
Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.<br />
„ Acea operaţie a fost un adevărat miracol”- a şoptit mama. „Mă întreb cât o fi costat?”<br />
Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi…plus credinţa unui mic copil.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-4967037835636356712011-11-17T22:16:00.001+02:002011-11-17T22:16:02.270+02:00biscuitiIntr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.<br />
<br />
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.<br />
<br />
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.<br />
<br />
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”<br />
<br />
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.<br />
<br />
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.<br />
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.<br />
<br />
MORALA:<br />
<br />
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!<br />
<br />
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-33973554608001116352011-11-17T22:15:00.000+02:002011-11-17T22:15:47.827+02:00stapanul cadouluiLânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.<br />
<br />
Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.<br />
<br />
Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.<br />
<br />
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"<br />
<br />
"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.<br />
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."<br />
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."<br />
<br />
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-49523219281857931032011-11-17T21:58:00.001+02:002011-11-17T21:58:13.515+02:00fugaOamenii mereu m-au privit ciudat.<br />
<br />
Poate pentru că mereu am fost... altfel... sau mai bine zis, contra curentului cum zic eu.<br />
<br />
Am avut un singur moment în viață... care a durat prea mult... și în care am mers pe aceeași cărare pe care poate a mers o turmă sălbatică înaintea mea. Am mers prin aceleași locuri prin care a mers cireada din jurul meu... și am greșit.<br />
<br />
Oameni care încercau, vreau să cred că erau câțiva care încercau, să dirijeze ceea ce se întâmpla atunci cu mine și nu numai au fost... prea puțini...<br />
<br />
...prea puțini pentru a-mi arăta lucruri.... acele lucruri care trebuie oamenii să le arate altora... pentru a nu greși...<br />
<br />
...prea puțini pentru a-mi arăta că la un moment dat am ajuns să fug în cercuri a naiba de perfecte de acel curent, de aceea cireadă... tocmai pe urmele acelei cirezi...<br />
<br />
...prea puțini pentru a-mi explica că a fost un moment în care eu... am deviat puțin de la linia aia... bună și dreaptă... opusă acelor cercuri de care fugeam...<br />
<br />
...sau... poate nu mi-au vorbit suficient de tare ca vorbele lor să mă... lovească și să mă oprească cumva din fuga mea prostească în cercuri.<br />
<br />
...sau poate eu nu am știut să le spun că mie de mic copil nu îmi place ca oamenii să vorbească tare... căci vorbele spuse tare, țipetele... mereu le simt ca niște pietre.<br />
<br />
Poate deaia de când am crescut așa ca fizic uneori am tendința excesivă să vorbesc în șoapte... chiar dacă uneori sunt șoapte în patru colțuri... cu multiplu înțeles... și totuși poate fără de sens... pentru cei care nu au știut cum să le asculte...<br />
<br />
E obositor să fug... mai ales atunci când simt și oarecum realizez că fug în cercuri... cercuri perfecte... obositor de perfecte... și pe care nu știu cum să le sparg sau rup uneori...<br />
<br />
E ciudat că tu... tu îți dai seama de mine mereu. E ciudat de bine... Dar pe mine, mă sperie să mi se zică de... acel eu... căci e ceva nou. <br />
<br />
Nimeni nu mi-a zis până la tine. Nimeni nu a încercat să mă oprească până la tine.<br />
<br />
Nimeni nu a vrut și toți s-au mulțumit... s-au mulțumit să vadă și să privească și să judece fără drept de apel și fără cea mai mică intenție de a îndrepta ceva... cum eu.... , fără să îmi doresc și luptând eu cu eu,... mă distrug.<br />
<br />
Acel eu... mă sperie... pentru că îmi aduce aminte de... de cineva apropiat mie, de când eram mic... de lucruri care eu mereu le-am evitat și am ferit pe toți cei din jur de ele... Acel eu... nu îmi face bine... și nu știu cum să îți spun...<br />
<br />
Cred că acel eu... e demonul meu... și mă doare.... mă doare...silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-18760345026895516012011-11-17T21:55:00.000+02:002011-11-17T21:55:05.488+02:00scrisoareTu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau. Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.<br />
Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…<br />
(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)<br />
Cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine… Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect ”blow-up”… Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…<br />
Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii in preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea… Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…<br />
Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta… Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat,altele-si lasa spiritul sa le tina locul, daca-s ocupate cu moartea...<br />
De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…<br />
Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale. Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceea?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?!<br />
(Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)<br />
Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…<br />
Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!… Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti… <br />
Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…<br />
Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta… Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.<br />
Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…<br />
Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.<br />
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.<br />
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…<br />
Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…<br />
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…<br />
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…<br />
M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…<br />
Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…<br />
Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.<br />
In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346139894224000598.post-87813752643888800632011-11-15T17:19:00.001+02:002011-11-15T17:19:32.923+02:00piersicaIntors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:<br />
- Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta ? - l-a intrebat intai pe cel mai mare.<br />
- M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Şi m-am si pus pe treaba...<br />
- Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? - ii zise celui de-al doilea.<br />
- Pai, am mancat-o... A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata...<br />
- Ai mancat-o si gata?<br />
- Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna...<br />
- Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! - il dojeni tatal cu intristare. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.<br />
- Nu stiu... - zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri<br />
- Cum nu stii?! Da' ce-ai facut cu ea?<br />
- Pai... am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani...<br />
- Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!<br />
In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:<br />
- Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?<br />
- Nici eu nu stiu, tatuca...<br />
- Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!<br />
- Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin...<br />
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:<br />
<br />
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate!silviuhttp://www.blogger.com/profile/04346466627763626716noreply@blogger.com0