dorinte

Sunt un om simplu. Am pretentii firesti, la indemana oricui si totusi prea departe de oricine. Imi apartin pentru ca am suflet iar sufletul meu e o urna in care inchid uneori cenusa patimilor stinse. Oamenii m-au schimbat si dorintele mele s-au transformat in durere... in bucati din ele ma regasesc si in intreguri din ele imi regasesc dorintele mele tesute prin ochii tai. Dor, durere, dorinta, nimic din ceea ce este omenesc nu ne ramane necunoscut. Mai mult rau decat bine, mai multa dorinta decat realitate, mai multa nefericire decat fericire, mai multa amagire decat adevar... cerem mai mult decat meritam. Viata este o continua tesatura de dorinte, ceea ce nu cunosti nu starneste insa dorinta. Cer sa ne privim in timp ce ne uitam unul la altul, cer sa ma fac ca uit de timp, de ieri, de azi, de tine si de mine cand ma aflu langa tine. Cer doar sa ma bucur de prezent, acea parte a eternitatii ce desparte dezamagirea de taramul sperantei. Cer sa nu vii doar de teama singuratatii, din nevoia gesturilor de tandrete, din necesitatea de a imparti o viata. Daca imi doresc mai mult in acest moment, e pentru ca mi-ai daruit odata mai mult decat atat... nu pot sa ma intorc la mai putin. Dorinta este "a cere " la infinit... nu este ceea ce vezi, ci ceea ce iti imaginezi. Cer sa ma intorc zbuciumata si nelinistita din lumea intreaga, la tine, oaza mea de rai. Cer ca oaza mea de rai sa ma imbratiseze puternic si eu sa imi inchid lacrimile în cel mai ascuns colţ al inimii, numit "uitare".