DOAR

Doar prin iubire simti in tine adancurile reci, fierbinti, intunecoase, luminile staruitoare ale intregului, umbrele formelor elevate si neastamparul strident al infinitului. Prin iubire cineva te cauta mereu si tot el, cinevaul acela te respinge mereu. Esti pauza dintre strigatul de plecare si strigatul de chemare. Mereu intre extreme, ca un biet arcus care-si zice notele doar sub mana artistului.
Prin iubire poti fi tu si poti fi celalalt.
Nemarginit de "altul" esti iubind si primind iubirea in imensitatea devastatoare a aceleiasi clipe. Un doi topit pana la unul acolo unde se tes contrariile-in vatrejul franturii de clipa-in acelasi moment in care se intampla unirea lor. Intamplarea iubirii reciproce asvarle spre lumina si spre intuneric instrumentul de masurare al timpului, odata cu cantitatea masurata.
Iubirea stie a sfintii desfraul simturilor si stie a parcurge capiile pe potecile care sfideaza profund efermul.
Intalnirea de iubire este numai inceputul starii de gratie a sufletului, numai nasterea iremediabila si implacabila a unei stari care, incepe si se termina in acelasi loc, timp, spatiu. Sfarsit si inceput, ceva ce se traieste limpede si intrerupt, cum se traieste ploaia. Cum nu se poate intelege trairea.
Tacuti in fata iubirii, exprimam lumina si intunericul, durerea si bucuria, febra si gheata.Polul Nord si Polul Sud, Apusul si Rasaritul aceluiasi soare, care nu apune si nu rasare decat in iluzia deprinderi noastre de a reflecta in nemurire ceea ce este nemuritor.