* * *

... îţi scriu din imposibilul alb de viaţă înrămurită, colţ de visare lângă colţ de ispită oarbă, doresc până simt durere, fără rimă, fără sare, doar şoapte închise în papile, să gust, să simt, să văd, să mă otrăvesc de tine, în milioane de stări de agregare... acum dă-mi voie: strănut de prea plin!...