stapana

Acum odaia-ti pare mica.
Te uiti cu sila imprejur…
Un fum subtire se ridica
Din lampa ta cu abajur…
Si iata, ca-n atatea randuri,
Ai devenit sentimental,

Privind cu ochii dusi pe ganduri
Pantoful delicat de bal.
In captusala-i de matasa
Te-ndeamna visul tau curat
Sa pui o forma gratioasa
De piciorus aristocrat…
. . . . . . . . . . . .
O vezi la bal… asa, inalta
Si eleganta ca o floare…
In ploaie de confetti salta
Perechile dantuitoare…
Si visul tau acum te-arata
Frumos ca un locotenent,
Cand vii in fata ei deodata
Si-i faci usor un compliment:
Dansati cu mine, domnisoara?
Mersi! raspunde ea incet…
Si-n luxul care va-nconjoara,
O strangi la pieptul tau, discret.
Te prinde redingota bine.
Sunt mandre ghetele de lac:
Zambesti, increzator in tine…
Apoi, cand muzicile tac,
La brat va strecurati afara,
Prin parcul linistit sa stai
Cu ea, pe-o banca solitara,
In noaptea tainica de mai…
Si-ti tremura deodata mana
Cand te gandesti c-ai saruta,
In raza lunii, pe stapana
Pantofului din mana ta.