prietenie

Viața este un dulce rai, iar cheia de la poartă este frumusețea sufletului...o viață plină de iubire , va avea si spini, dar o viață fără iubire nu va avea niciodată trandafiri...!

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

scanteia care naste foc

Odată, un băiat se plimba cu mama sa într-un parc. La umbra unui copac, un om scoase o vioară și începu să cânte o melodie foarte frumoasă, reușind să adune în jurul său o întreagă mulțime. Melodia îl vrăji puternic pe tânărul băiat. A doua zi, el veni din nou în acel parc în speranța că o va mai auzi o dată. Dar vioristul nu mai era acolo. Veni și în zilele următoare însă, din nou, fără niciun rezultat. Cutreieră, apoi, toate parcurile din oraș dar vioristul nu era de găsit… Atunci, tânărul se interesă de muzică serios. Începu să asculte zeci și sute de melodii, scrise de muzicieni renumiți și anonimi dar niciuna nu era la fel de frumoasă ca acea melodie din parc. Încercând să și-o amintească, scrise într-un caiet primele sale note. Tocmai compuse prima sa melodie. Peste câteva zile, mai apăru una în caietul său… Cu timpul, melodiile sale deveniră din ce în ce mai lungi, mai complicate și mai frumoase. El câștigă respectul tuturor muzicienilor din oraș. Melodiile sale se cântau la concerte mari din țară iar, peste vreo cincisprezece ani, creația sa era deja cunoscută în întreaga lume… El deja nu mai era tânăr. Devenise unul din muzicienii reprezentativi ai epocii sale. Avea sute de discipoli și milioane de admiratori. Odată, se plimba printr-o piață dintr-un mare oraș și auzi sunetele unei viori. Inima îi tresări și el se opri: era ACEA MELODIE pe care el o căuta de atâta timp. O ascultă un pic și apoi zâmbi. Melodia nu mai avea același efect asupra sa. Ba chiar era destul de obișnuită, ca și mii de alte melodii pe care le ascultă în decursul vieții sale…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu